Mulți oameni ajung la endocrinolog după luni sau chiar ani în care au senzația că organismul lor nu mai funcționează ca înainte, fără să înțeleagă exact care este cauza. Se simt obosiți chiar și după odihnă, iau în greutate fără schimbări majore în alimentație, au poftă constantă de dulce sau senzația că organismul nu mai reacționează ca înainte.

De cele mai multe ori, aceste simptome sunt puse pe seama stresului, a ritmului de viață sau a lipsei de disciplină alimentară. În realitate însă, în spatele lor poate exista o problemă metabolică frecvent întâlnită: rezistența la insulină.

Ce este, de fapt, rezistența la insulină?

Insulina este un hormon produs de pancreas și are rolul de a ajuta glucoza din sânge să intre în celule, unde este utilizată pentru energie. În mod normal, organismul produce insulină după mese pentru a menține glicemia în limite normale.

În rezistența la insulină, celulele organismului nu mai răspund corect la acest hormon. Cu alte cuvinte, pancreasul produce insulină, însă țesuturile nu o mai utilizează eficient. Pentru a compensa, organismul începe să producă și mai multă insulină.

Problema este că acest mecanism poate funcționa o perioadă lungă fără simptome evidente. În timp însă, metabolismul începe să fie afectat progresiv.

Semnele pe care mulți pacienți le ignoră

Rezistența la insulină nu apare brusc. În cele mai multe cazuri, organismul transmite semnale discrete luni sau chiar ani la rând.

Printre cele mai frecvente simptome se numără:

• oboseala persistentă;
• dificultatea de a slăbi;
• pofta exagerată de dulce sau carbohidrați;
• acumularea kilogramelor în special în zona abdominală;
• somnolența după mese;
• sete pronunțată;
• urinări frecvente, mai ales pe timpul nopții;
• dereglări ale ciclului menstrual;
• apariția unor zone mai închise la culoare la nivelul gâtului, axilelor sau coatelor.

Multe persoane se obișnuiesc cu aceste stări și ajung să creadă că așa funcționează organismul lor. În realitate, acestea pot reprezenta primele semne ale unei tulburări metabolice.

De ce apare rezistența la insulină?

Cauzele sunt multiple și diferă de la pacient la pacient. Cel mai frecvent, rezistența la insulină apare în contextul:

• excesului ponderal;
• sedentarismului;
• stresului cronic;
• alimentației dezechilibrate;
• somnului insuficient;
• predispoziției genetice.

Există însă și afecțiuni endocrine sau tratamente care pot favoriza apariția acestei probleme metabolice, inclusiv sindromul ovarelor polichistice, excesul de cortizol sau tratamentele îndelungate cu corticosteroizi.

Ce se întâmplă în organism atunci când apare rezistența la insulină?

În mod normal, insulina ajută glucoza să intre în celule pentru a fi utilizată ca sursă de energie. În rezistența la insulină, organismul începe să răspundă tot mai slab la acest hormon, iar pancreasul este nevoit să producă cantități tot mai mari pentru a menține glicemia în limite normale.

În timp, acest dezechilibru afectează metabolismul glucidic, lipidic și proteic.

La nivel hepatic, crește producția de grăsimi și apare acumularea de grăsime în ficat (steatoza hepatică). Totodată, cresc lipoproteinele aterogene („colesterolul rău”), care favorizează depunerea plăcilor de aterom pe vasele de sânge și cresc riscul unor complicații cardiovasculare majore, precum infarctul miocardic sau accidentul vascular cerebral.

La nivel muscular, metabolismul proteinelor este afectat progresiv, ceea ce poate duce în timp la scăderea masei musculare și diminuarea forței fizice.

În anumite situații, atunci când glicemia depășește anumite valori, glucoza începe să fie eliminată prin urină. Acest lucru poate favoriza apariția infecțiilor urinare sau urogenitale recurente. Problema este că multe dintre aceste modificări evoluează lent și pot exista ani întregi înainte ca pacientul să primească un diagnostic clar. Uneori, pacienții ajung să descopere problema abia în momentul în care analizele sunt deja semnificativ modificate sau când apare diabetul zaharat tip 2.

Când ar trebui să mergeți la endocrinolog?

Consultația endocrinologică este recomandată atunci când:

• simptomele persistă luni la rând;
• glicemia bazală este crescută;
• există antecedente familiale de diabet zaharat;
• apar modificări inexplicabile de greutate;
• există sindromul ovarelor polichistice;
• apar episoade frecvente de oboseală sau poftă excesivă de dulce.

În multe cazuri, câteva investigații simple pot ajuta la identificarea problemei într-un stadiu în care aceasta poate fi controlată eficient.

Nu este vorba doar despre greutate

Una dintre cele mai mari greșeli este asocierea rezistenței la insulină exclusiv cu kilogramele în plus. În realitate, această problemă metabolică influențează întreg organismul: energia, somnul, metabolismul, sistemul cardiovascular și echilibrul hormonal.

Cu cât este identificată mai devreme, cu atât șansele de control și prevenție sunt mai mari. Poate nu pare ceva urgent. Dar nici normal nu este.

Nu amâna încă un an.