Ecografia fetală

Ecografia în termenii incipienți de sarcină este indicată oricărei femei, atunci, când menstruația întârzie, iar testul de sarcină este pozitiv. În special, este recomandată femeilor cu:

• antecedente de infertilitate
• avort spontan
• sarcină oprită în evoluție
• sarcină indusă medicamentos
• sarcină obținută prin fertilizare in vitro sau inseminație intrauterină.

Care este scopul ecografiei în această perioadă?

Diagnosticul de sarcină. Primul examen ecografic este ideal a fi efectuat între 6 și 7 săptămâni de la ultima menstruație. În acest moment se pot evidenția toate elementele caracteristice sarcinii de început, cum ar fi:

• Localizarea sarcinii. Ecografia poate stabili unde este localizat embrionul – intrauterin sau extrauterin. Sarcina extrauterină reprezintă una dintre situațiile, când un embrion se dezvoltă nu în cavitatea uterină, ci în afara ei, de obicei în interiorul trompei uterine. Este o situație periculoasă care necesită spitalizare și intervenție chirurgicală.
• Stabilirea viabilității embrionului. Odată ce am stabilit că avem de a face cu o sarcină care se dezvoltă în uter, rămâne de văzut dacă embrionul este viabil sau nu. Ecografia poate stabili dacă sacul gestațional și mărimile embrionului sunt în corespundere cu termenul de sarcină și, dacă este vizibilă activitatea cardiacă sub forma unui punct ce pulsează în interiorul embrionului.

Ecografia de screening de trimestru 1 (11-13 săptămâni)

Această examinare este importantă pentru estimarea riscului pentru sindromul Down și pentru alte anomalii cromnozomiale (sindromul Patau, Edwards). Screeningul se bazează pe unele elemente ecografice fetale:

• Grosimea translucenței nuchale fetale (nuchal translucency)
• Prezența sau absența osului nazal fetal
• Frecvența cardiacă fetală
• Aspectul fluxului sanguin prin valva cardiacă tricuspidă fetală
• Aspectul fluxului sanguin prin ductul venos în ficatul fetal
• Prezența sau absența unor anomalii fetale majore la această vârstă.

Suplimentar, se recomandă efectuarea dublu test (valorile a două proteine în sângele matern: PAPP-A și Beta hCG liber.

După determinarea tuturor acestor elemente, pe baza lor se va calcula riscul individual de sindrom Down și se va discuta necesitatea efectuării amniocentezei pentru prelevarea lichidului amniotic și studierea cariotipului fetal.

Ecografia de morfologie fetală de trimestrul II (20-24 săptămâni)

În trimestrul II este recomandată cea mai importantă ecografie de sarcină, ecografia de morfologie fetală de trimestrul II – între 20 şi 24 de săptămâni, ideal la 22 de săptămâni. Aceasta presupune:

• examinarea structurilor fetale şi depistarea unor eventuale anomalii
• monitorizarea creşterii fetale
• examinarea vascularizaţiei fetale, ombilicale, materne
• observarea mişcărilor şi activităţii fetale
• examinarea placentei şi verificarea cantităţii de lichid amniotic
• identificarea sexului fetal
• măsurarea lungimii colului
• asistarea unor teste prenatale (amniocenteza).

Ecografia de morfologie fetală de trimestrul III (30-34 săptămâni)

În trimestrul III se practică ecografia de morfologie fetală de trimestrul III, între săptămânile 30 și 34, ideal la 32 săptămâni, care practic, repetă pașii urmăriți de ecografia de trimestrul II, cu care se completează. În plus, aduce informații importante pentru apropierea nașterii, prin:

• monitorizarea creșterii fetale
• determinarea poziției fătului
• verificarea cantității de lichid amniotic ca parte integrantă a profilului biofizic fetal
• evaluarea poziției finale a placentei și a maturității ei
• evaluarea stării de bine fetale (depistarea precoce a semnelor de suferință fetală).

Ce reprezintă ecografia Doppler?

Este o altă metodă de evaluare a stării de sănătate a fătului. Ea se realizează în continuarea ecografiei standard – la oricare din cele trei examinări ecografice din timpul sarcinii (trimestrul I, II şi III) şi are rolul de a măsura fluxul sangvin în anumite organe ale fătului (creierul, ficatul, cordul, cordonul ombilical). În acelaşi timp, pe lângă evaluarea funcţională fetală prin examinările Doppler ale fluxurilor sangvine fetale, procedura permite şi un screening al tulburărilor hipertensive materne din ultimul trimestru prin analizarea fluxurilor arterelor uterine, permiţând astfel selectarea gravidelor cu risc de eclampsie, gravide care beneficiază de o urmărire prenatală diferenţiată.

Ce presupuen Ecografia 4D?

Ecografia 4D reprezintă imaginea ecografică spaţială (tridimensională) a structurilor aflate în volumul examinat ecografic, în timp real (cu mişcările pe care respectivele structuri le au în momentul examinării).
4D are semnificaţia de patru dimensiuni (lungime, înălţime, lăţime, timp), adică însumarea celor trei dimensiuni ale spaţiului (lungime, înălţime, lăţime ) cu o a patra dimensiune – timpul. În ecografia fetală 4D se poate vedea, de o manieră extraordinară, imaginea corpului fătului aflat în uter cu mişcările pe care le are în momentul examinării, într-o manieră similară cu cea în care vedem copilul născut. Imaginea ecografică 4D a fătului este foarte plăcută şi foarte profund emoţionantă pentru părinţi şi pentru toţi cei care o văd.